Sora mea mai mare from Oana Raluca's blog

A trecut demult vremea în care verificam statistici și mă chinuiam să găsesc un titlu atrăgător pentru a face lumea să intre să citească. Traficul a încetat să mă mai intereseze poate de când am plecat din România. Deh… e destul de clar din faptul că scriu din Paște-n Crăciun.

Deci, departe de mine gândul de a vă face să credeți că acest post e un anunț că sunt din nou gravidă. Nu sunt și momentan nici nu-mi doresc, mă înspăimântă chiar ideea că s-ar putea întâmpla.

În momentul de față, n-o văd bine pe Ada în ipostaza de soră mai mare. E atât de geloasă și își ia afecțiunea mea cu forța și brațele mele cu lacrimi, cu urlete, cu cățărat pe mine ca în pom.

Doamne feri să iau un bebeluș în brațe, să-i vorbesc cum îi vorbesc ei. Ar fi în stare să-l smulgă de acolo, să dea cu el de pământ și să se cocoațe ea, că acolo e locul ei. Dacă mai adaug că și pe Ricky mi-l trage din brațe când îl mai drăgălesc din când în când… cred că vă imaginați care i-ar fi reacția de aș îndrăzni să-i aduc un frate sau o soră acasă. Motivul pentru care nu vreau un alt copil acum nu e această gelozie (deși nu mă încurajează deloc), pentru că nu-s genul de mamă care face mereu cum vrea copilul și în nici un caz n-o las să ia deciziile pentru mine, ci faptul că e așa de fain cu ea mare, când înțelege cât de cât, când putem face chestii impreună (de ex. plimbat cu bicicleta, mers la zoo etc) încât chiar nu vreau să mă întorc la scutece și nopți nedormite și să pierd toată distracția pe care o anticipez. Abia aștept să mergem la filme împreună, la spectacole de teatru de păpuși, în excursii, prin pădure, cu rolele, cu bicicletele, la picnic, la parcul de distracții.

Deci Ada ca soră mai mare, cel puțin pentru 2-3 ani cred că nu se potrivește în nici un peisaj. Poate se schimbă, poate îmi va cere un frate sau o soră, poate mă hotărăsc eu că mai vreau, cine știe? Dar deocamdată, Ada e în siguranță.